Prezentare de carte – Stilurile de atașament. O nouă teorie a atașamentului. Amir Levine și Rachel S.F. Heller
Cum să găsești și să păstrezi o relație de cuplu fericită Autori: Amir Levine și Rachel S.F. Heller Apărută la Editura ASCR din Cluj Napoca în luna Mai a acestui an, cartea de față abordează o temă extrem de importantă, utilă și totuși greu de înțeles încă – iubirea. Foarte multe studii și cercetări au încercat, de-a lungul timpului, să demistifice acest concept de “iubire”, să afle de unde vine, când și de ce trece, cum o întreținem și cu cine, de ce și de cine ne îndrăgostim defapt. Plecând de la studiul atașamentului la copii – un concept și acesta relativ recent, noua teorie despre relațiile de iubire merge puțin mai departe și ne face să înțelegem mecanismele atașamentului la adulți. Ne dă practic o explicație științifică legată de nevoia de apropiere și iubire, și despre felul în care intrăm și ne comportăm în relații. În două cuvinte, esența acestei teorii este faptul că, fiecare dintre noi stabilim un anumit tip de atașament cu figurile reprezentative din viața noastră (de obicei părinții), iar acest tip de atașament ne influențează felul în care intrăm și ne simțim confortabil în relațiile noastre de iubire ca și adulți. Partea și mai interesantă, și care oferă totodată o perspectivă extraordinară, atât la nivel personal cât și ca demers psihoterapeutic, este faptul că, stilul de atașament se poate modifica de-a lungul vieții noastre în funcție de mai multi factori care depind și de noi înșine. Acest lucru oferă o viziune plină de speranță și încredere în sine. În condițiile propice și cu instrumentele potrivite, putem să ne ajustăm felul în care intrăm în relații, felul în care le menținem și gradul de satisfacție pe care îl avem alături de partenerii noștri. Cu alte cuvinte nu suntem victimele destinului și al relațiilor încărcate poate de traume din trecut, ci putem reînvăța să ne “rescriem” iubirea. Folosind un limbaj extrem de accesibil și adresată atât terapeuților, psihologilor cât și publicului larg, cartea e structurată într-o manieră practică și totodată cu tentă lucrativă. Aflăm pentru început de unde vine această nouă teorie a atașamentului la adulți, și că “nevoia de a trăi într-o relație apropiată este imprimată în genele noastre”. Două vorbe despre cele trei stiluri de atașament descrise în carte: atașamentul anxios, atașamentul evitant și atașamentul sigur. Fără a spulbera magia și invitându-te să citești cartea, adaug doar câteva caracteristici ale persoanelor cu aceste trei stiluri de atașament: • Persoanele anxioase sunt preocupate de evoluția relației și tind să fie îngrijorate în legătură cu faptul că partenerul nu îi iubește la fel de mult • Persoanele evitante echivalează intimitatea cu pierderea propriei libertăți și încearcă în mod constant să-și țină partenerul la o distanță convenabilă • Persoanele sigure se simt confortabil într-o relație apropiată și sunt, de obicei, calde și iubitoare. Da, știu, poate îți pare că e doar o altă clasificare ce te plasează într-o categorie din care ieși cu greu. Lucrurile nu sunt atât de tranșante precum ar părea, recunoașterea propriului stil de atașament, pe cel al partenerului actual sau partenerilor din trecut, implică o oarecare muncă de analiză și observație. Dinamica iubiri rămâne încă destul de întortocheată și cu multe variabile de luat în calcul, inclusiv disponibilitatea partenerilor de a depune un oarecare efort de autoanaliză și schimbare. Oricum, ești mult mai motivat să faci schimbări la tine și în relație atunci când înțelegi explicațiile științifice ale anumitor comportamente, reacții, conflicte sau îngrijorări. Pe lângă multele studii de caz, exemple din psihoterapie și informații aprofundate despre interacțiunile și incompatibilitățile stilurilor de atașament în relațiile dintre parteneri, cartea ne oferă, în partea a patra, calea sigură de îmbunătățire – perfecționarea abilităților relaționale. Poate ți se pare tot un clișeu faptul că și aici se vorbește despre comunicarea eficientă și transmiterea mesajului corect. Din practica mea terapeutică îți pot spune că, deși un clișeu, comunicarea rămâne rezolvarea multor probleme și fără a intra în detalii de tot felul, amintesc doar erorile de comunicare și interpretare date de subiectivitatea percepțiilor personale asupra aceleiași probleme. Plecând de aici pare să se deschidă, mereu și mereu, o cutie a pandorei pe care toată armata de profesioniști din domeniile socio-umane, încearcă să o tot clasifice și ordoneze, categorizeze și operaționalizeze și în final, să stabilească “rețete de comunicare eficientă” peste tot, cu toată lumea și în orice limbă :). Afli tot în ultima secțiune a cărții moduri de soluționare a disputelor. Și dacă pare vag și ambiguu tot ce scrie mai sus, atunci te invit cu mare drag să citești cartea din scoarță în scoarță, să folosești chestionarele și fisele de lucru din ea și să-ți iei timp de analiză a propriului stil de atașament, independent sau împreună cu un psihoterapeut. Și dacă ești psihoterapeut și ai folosit poate “Handbook of attachment” sau alte cărți cu peste 500 de pagini, foarte utile dar dezarmante în raport cu timpul de studiu și aplicabilitatea practică, îți poți complete colecția cu “Stilurile de atașament”. O vei găsi practică și utila în munca terapeutică. Cheia relației de iubire satisfăcătoare e în mâinile tale. Într-adevăr, o relație se construiește în doi dar până la urma e important să știi că ai făcut tot ce ținea de tine pentru ca lucrurile să meargă așa cum îți dorești. Și dacă asta totuși nu se întâmplă, știi că nu mai are de ce să apară vina – tu ai făcut tot ce puteai să faci!